La originea numelui comunei Rozavlea stau mai multe legende şi la fel de multe variante. Numele localităţii ar putea deriva din slavonul Rozavlete („a se revărsa”) sau de la sărbătoarea Rusaliilor. Însă bătrânii susţin că numele localităţii este dat de o legendă. „Se spune că, odinioară, Maramureşul istoric a fost locuit de oameni uriaşi. Cu timpul, în acel loc a rămas doar un bătrân care avea o fiică, pe nume Rozalia. Plimbându-se pe malurile Izei, fata a întâlnit un tânăr frumos, dar pitic, de care s-a îndrăgostit. Pentru a putea fi împreuna, fata s-a rugat să fie mai mică, iar flăcăul mai mare. Ruga lor a fost ascultată şi cei doi au făcut nuntă mare. Se spune că din cei doi s-au născut primii locuitori ai satului, motiv pentru care comună a primit numele de Rozalia, devenit ulterior Rozavlea”.

Comună Rozavlea este una dintre vechile aşezări din Maramureşul istoric, locuită de “dacii liberi” din cele mai vechi timpuri. În vremea cnezatelor şi voievodatelor, Rozavlea a făcut parte din Cnezatul de vale al Bogdăneştilor, fiind menţionată printre satele stăpânite de Iuga, fratele lui Bogdan, înainte de anul 1353, an în care se dă fiilor lui Iuga, Ştefan şi Ioan. După 1424, aşezarea devine centrul domeniilor urmaşilor lui Iuga “Possessio Rozalyia”. Tot din tradiţie, Rozavlea, fiind domeniu voievodal, a avut şi o mănăstire, până astăzi existând în partea de jos a localităţii, locuri denumite ca: “şesul mănăstirii” şi “dealul călugărului”. În zilele noastre mănăstirea prinde din nou viaţă în zona cu pricina.

Cele mai vechi urme de convieţuire umană datează însă din perioada neolitică, perioada fiind bine reprezentată de multiple descoperiri arheologice.