Comuna Botiza este situată în partea de nord a Transilvaniei, în centrul Județului Maramureș, dezvoltându-se în Piemontul Botizei , la confluența râului Botiza cu Valea Sasului.

Este situată la o distanță de 100 km de Municipiu Baia Mare (reședință de județ), 50 km de Municipiu Sighetu Marmației, în partea de nord-vest a județului Maramureș, Maramureșul istoric.
Comuna Botiza este formată începând cu anul 1995 dintr-o singură localitate (localitate omonimă), anterior acestui an de comună aparținând și satul Poienile Izei care a devenit comună de sine stătătoare. Botiza face parte din Țara Maramureșului, cunoscută și sub denumirea de ,,Maramureșul istoric” și este așezată din punct de vedere etno-cultural pe Valea Izei.
Atestată documentar in 1353 cu numele de Batizhaza, insemnând Casa lui Batiz, probabil de la întemeietorul localității. De-a lungul timpului, denumirea localității în scripte a cunoscut diverse variante, de la Batiz în 1411, Batizhaz în 1418, Batizfalva în 1487 și până la denumirea actuală de Botiza utilizată după Marea Unire de la 1918.
Botiza este o localitate veche românească, situată la poalele munților Țibleșului care conservă înca tradițiile și obiceiurile străvechi fiind vestită pentru covoarele tradiționale țesute din lână și vopsite exclusiv cu vopsele vegetale. Botiza face parte din zona etnografică a Maramureșului istoric, vatră de cultură și civilizație profund legată de viața pădurii și lucrătura în lemn, zonă care s-a remarcat datorită varietății peisajelor naturale, bogăției și culturii populare tradiționale, fiind totodată și locul în care tradițiile, portul și arta populară se păstrează ca nicăieri în țară.
Comuna Botiza nu are acces direct la transportul feroviar, cea mai apropiată gară CFR fiind Gara Iza din localitatea Săliștea de Sus care se află la aproximativ 26 de km de comună. Din această cauză accesul locuitorilor din Botiza la transportul feroviar este mai restrictiv decât accesul la transportul rutier.