CAPITOLUL I

    Prezentarea teritoriului şi a populaţiei acoperite – analiza diagnostic 

    1. Teritoriu și populație

    Microregiunea Valea Izei-Moisei se găsește în sud-estul județului Maramureș, în zona transfrontalieră cu Ucraina, la aproximativ 95 de km de reședința de județ Baia Mare. În zona de nord acest teritoriu se învecinează cu Microregiunea  Munții  Maramureșului, în zona nord-vest cu Microregiunea Mara Gutâi, la vest cu Microregiunea  Mara Natur, la sud cu județul Bistrița-Năsăud, iar la est cu localitățile Vișeu de Sus și Borșa.

    Din punct de vedere geografic microregiunea Valea Izei-Moisei face parte din depresiunea Maramureșului, care prezintă următoarele caracteristici geografice: este depresiune intramontană tipică; are formă de golf alungit pe direcția NV-SE între Munții Maramureșului la NE și Munții Oaș-Gutâi-Țibleș-Rodna la SV și S. Relieful este de deal cu următoarele subunități: Dealurile Maramureșului, între Valea Vișeului și Valea Izei (600-1000 m); Piemonturile Maramureșului (Mara-Săpânța, Gutîi, Văratec, Botiza, Săcel, Borșa-Moisei); Glacisul Vișeului (400-750 m); Valea Vișeului (succesiune de lărgiri și îngustări, terase); Valea Izei (bazinete depresionare, terase); Valea Tisei  (luncă și terase sub 300 m altitudine) și prezintă două axe morfogeografice: Valea Vișeului și Valea Izei, despărțite de Dealurile Maramureșului. Climatul marcat de: mase de aer umed din V și NV, temperaturi medii anuale de 6-8 grade C, precipitații medii anuale de 800-1000 mm, vânturi dominante pe direcția V-E, NV-SE, N-S. Deține o rețea hidrografică bogată reprezentată de afluenții Vișeului, Izei și Tisei ca și colectori principali. Localitățile sunt repartizate astfel: Săcel, Săliștea de Sus, Dragomirești, Ieud, Șieu, Botiza, Rozavlea, Strâmtura, Poienile Izei pe Valea Izei; Moisei și Vișeu de Jos pe Valea Vișeului.

    Grupul de Acțiune Locală Valea Izei-Moisei (GAL VI-M) acoperă un teritoriu ce dispune de un potenţial de dezvoltare important, dar insuficient utilizat. Cu o suprafaţă totală de 737,03 km² [CI 3][1] şi o populaţie de 42864 de locuitori (INS, Recensămnât 2011) [CI 1][2], GAL VI-M acoperă un număr de 11 UAT-uri, din care 9 comune (Strâmtura, Poienile Izei, Botiza, Rozavlea, Șieu, Ieud, Vișeu de Jos, Săcel, Moisei) și două orașe mici, cu populație sub 20.000 locuitori (Dragomirești și Săliștea de Sus). Populația GAL VI-M reprezintă 9,48% din întreaga populație a județului Maramureș. Ponderea populației urbane (orașele Dragomirești și Săliștea de Sus) în totalul populației GAL VI-M este de 18,91%, iar ponderea suprafeței urbane este de 22,5% din suprafața teritoriului GAL VI-M. Densitatea populatiei la nivelul GAL VI-M este de 58,15 loc/km² [CI 4][3], inferioară față de densitatea la nivelul judetului Maramureș (73,2 loc/km²). Populația nu este distribuită uniform în teritoriu, existând localități cu o densitate mai ridicată, precum Șieu, Vișeu de Jos, Moisei, Săliștea de Sus și Rozavlea, dar și localități cu o densitate mai redusă față de cea a microregiunii, precum Săcel, Strâmtura, Botiza și Dragomirești. Aceste disparități își pun amprenta asupra dezvoltării socio-economice și asupra calității vieții populației din teritoriu.

    Analiza structurii populației microregiunii pe categorii de vârstă comparativ cu cea la nivelul județului Maramureș nu evidențiază diferențe semnificative [CI 2][4], (categoria 0-14 ani 14,72% la nivel de microregiune, față de 17% la nivel de județ, categoria 15-64 ani – 68,68% la nivel de microregiune față de 68,8% la nivel de județ, categoria 65 ani și peste- 16,58% la nivel de microregiune, față de 15,1% la nivel de județ). Deși populația rurală cunoaște un declin demografic, fiind în continuă scădere și în curs de îmbătrânire, la nivelul GAL VI-M acest fenomen nu este atât de accentuat comparativ cu valorile la nivel național, însă faptul că ponderea mai ridicată a populației în vârstă de 65 de ani și peste măsurată cu ponderea copiilor până în 15 ani, în comparație și cu datele de la nivel județean, pe termen lung poate oferi anumite dezavantaje microregiunii. Declinul demografic la nivelul microregiunii provine din menținerea natalității la valori scăzute, sub nivelul de înlocuire a generațiilor și din migrația persoanelor tinere și a celor apte de muncă în zonele urbane mai atractive și în străinătate.

    Nivelul de educație a populației din microregiunea Valea Izei-Moisei este foarte scăzut, din totalul populației stabile de 10 ani și peste, 70,16% au nivel scăzut de educație (gimnazial, primar sau fără școală absolvită), iar anafabeltismul este de 1,76%, pe când 25% au nivel mediu (postliceal, liceal, profesional sau tehnic de maiștri) și 4,82% nivel superior.

    Dacă la nivelul județului din total populație de 10 ani și peste, ponderile stau astfel: 50,1% au nivel scăzut de educație, 38,5% au nivel mediu, 11,4% nivel superior și 1% persoanele analfabete, putem spune că în comparație cu microregiunea noastră nivelul de educație pe întreg județul este mai ridicat.

    În cazul microregiunii Valea Izei-Moisei, ponderea celor cu nivel scăzut de educație este la o diferență de 20% față de același indicator la nivel de județ.

    Valori mult inferioare față de indicatorii la nivel județean se regăsec și la celelate nivele de educație (mediu – 25% – GAL VI-M, fata de 38,5% la nivel județean; studii superioare – 4,82% –  GAL VI-M, fata de 11,4%  la nivel de județ).

    În rețeaua școlară a teritoriului există un număr de 5 unități de învățământ secundar: un grup școlar la Rozavlea și 4 școli de arte și meserii la Dragomirești, Săliștea de Sus, Săcel și Botiza. Aceste unități de învățământ furnizează programe de educație preuniversitară pentru obținerea de calificări in domenii tehnologice. Oferta educațională in microregiune pentru calificări in domeniul agricol si veterinar este inexistentă, aspect ce contribuie la un nivel de instruire scăzut și inadecvat al fermierilor si managerilor de exploatații agricole.

    Formarea profesională pe parcursul întregii vieți in microregiune se află în stadiu incipient de manifestare, participarea fiind extrem de redusă și limitată la programele de inițiere sau calificare in domenii atât agricole cât și nonagricole derulate in cadrul programării trecute 2007-2013.

    Pe baza studiului de identificare a nevoilor din cadrul microregiunii VI-M elaborat în perioada de animare a teritoriului, s-a constatat că ocuparea și structura forței de muncă momentan este slab dezvoltată, numărul de companii care funcționează aici fiind foarte redus și nereușind să satisfacă necesarul de locuri de muncă. În astfel de condiții, forța de muncă rămasă în țară ocupă următoarele domenii: silvic, agricultură de subzistență,timid meșteșugul și agroturismul ca o metodă de completare a veniturilor.